Sibiu, ultimul bal

Diferența dintre presa românească și cea internațională este că, în vreme ce mass-media de la noi a tratat summitul de la Sibiu în cheie triumfalist-urechistă, ziarele străine chiar au analizat evenimentul. La noi, ziariștii cu carnet de partid sau adeverință de la băieții cu ochi albaștri au conspectat conștiincios declarațiile oficiale fără să se străduiască să deslușească ceva.

La “ei”, ziariștii au ‘săpat’ și au analizat ceea ce s-a întâmplat în spatele zâmbetelor de protocol și a cuvintelor alese cu grijă.

Dacă Politico a afirmat despre summit că a fost un “nothing-burger”, Le Figaro s-a dovedit mai darnic și ne-a explicat că, sub paravanul europenismului și a statului de drept s-au ascuns târguieli amarnice pentru funcțiile organismelor de conducere ale Uniunii.

O târguială de cea mai joasă speță pentru ca Weber, Timmermans sau Merkel să pună mâna pe butoanele de la panoul de comandă. Care este problema?

În mod tradițional, șeful partidului care câștigă alegerile pentru Parlamentul European primește șefia Comisiei Europene. Anul acesta, însă, se configurează un rezultat greu de digerat de actualii lideri, atât popularii cât și socialiștii fiind pe cale să piardă spectaculos votul. În aceste condiții, unii au început să-și ascută colții și să conteste tradiționala procedură, cerând negocieri pentru stabilirea șefului Comisiei.

De ce e importantă această funcție? Pentru că președintele Comisiei Europene numește comisarii europeni, între altele. Și poate să refuze nominalizările țărilor, cum a făcut-o Juncker. Și, spre deosebire de Parlamentul European, Comisia are dreptul la inițiativa legislativă. Pare ciudat, nu-i așa?! Parlamentul European este doar un fel de Mare Adunare Națională care aprobă propunerile Comisiei dar nu are voie să propună legi.

Cu alte cuvinte, puterea este la Comisie și, în special, la președintele acesteia. Summitul de la Sibiu s-a încheiat fără să se fi luat o hotărâre referitoare la desemnarea șefului Comisiei. Ultimul bal al Europei în actuala configurație s-a terminat nedecis, în ciuda pozei de grup plină de zâmbete a liderilor Uniunii.

Viitorul nu sună bine pentru ei. În Marea Britanie, partidul Brexit al lui Farage e pe primul loc, în Franța, Marie Le Pen este favorită, în Italia, Salvini conduce, în Ungaria, Viktor Orban, dat afară din PPE, se reorientează.

Se anunță vremuri interesante.