Despre

Razvan Bibire

Despre mine

euA povesti despre mine e destul de greu. O sa incerc totusi, cu toate ca sint cam grabit acum si nici nu stiu cu ce sa incep.

Deci, mi-am petrecut o buna bucata din viata la tara unde era destul spatiu pentru a nu-i incurca pe ceilalti. Daca nu ma baga nimeni in seama aveam grija sa ma bag eu, si numai parintii mei stiu cite au patimit din cauza asta.

De la arcuri cu sageti, prastii cu pietre si capse, pina la vaporase si instalatii electrice (ce mai schimba taica-meu sigurantele) pot spune ca am trecut prin toate etapele formarii unui bun cetatean.

Ca nu am iesit asa ceva asta e de acum alta poveste.

A mai trecut ceva timp si am bagat de seama anumite schimbari in mintea mea. Descoperisem ca fetele sint bune si pentru altceva decit de tras de par sau de pus sa ne acopere cind plecam pe sest la scaldat.

Pentru ca am aflat asta, m-am inscris la un liceu militar.

(Si eu ma mir de alegerea facuta). In fine, in perioada in care ma vedeam vajnic ofiter, aparator al patriei si al sticlelor cu rom si coniac, am tras niste betii cumplite si am discutat despre filosofie ca in facultate nu mi-a mai trebuit asa ceva.

Dupa liceu, cum era si normal, am dat examen la o scoala de ofiteri, unde am cazut cu succes la proba sportiva. Am stat un an acasa, timp in care am profesat nobila meserie de profesor, iar in 1994 (Ah, ce timpuri…) am fost acceptat penultimul pe lista la Univeritatea Bacau, in domeniul marketingului. Incepea o alta viata. Bairamuri, excursii, mare, munte si nelipsitele sticle. de data asta, pline cu coca-cola.

Uitasem sa va spun ca inca din liceu o faceam pe ziaristul. Am fondat cu niste colegi, la fel de sanatosi ca si mine, revista Alter Ego. Fiecare numar scos a insemnat un bun prilej de a ne capata cu plantoane si corvezi la curatat WC-urile.

In facultate tot eu fiind capul rautatilor am facut o revista, Viata Studenteasca, ce aparea saptaminal ca supliment la un ziar local. Din pacate, trebuia sa scriu singur cele doua pagini pentru ca ceilalti colegi de redactie tocmai aveau treaba.

Dupa o vreme, gindindu-ma eu bine ca entuziasmul cit este nu tine de foame, m-am dus frumusel la un interviu ce se dadea la un ziar local, de unde plecase toata lumea pentru a scrie la concurenta care tocmai aparuse.

Am stat cam trei luni la Ultima Ora, si cind tocmai ma concediasera pentru ca ziarul intrase putin in faliment, am plecat si eu la concurenta.

Adica, la Monitorul de Bacau. Intre timp am terminat si facultatea si toti au rasuflat usurati ca au scapat de mine.

Inclusiv una din asistentele de la catedra de informatica, pe care am scos-o din pepeni la un seminar pe motiv ca ma cam ********(cenzurat) la creier pentru ca nu ma lasa sa fac ce vreau cu calculatorul.

Cind i-am spus sa nu mai faca urit si sa nu mai ameninte cu condica de prezenta, ca hirtiuta aceea nu este un instrument de tortura, a facut un soc cultural. Ceea ce nu a impiedicat-o sa-mi confiste o foaie de examen de la un colocviu, foaie pe care tocmai o imprumutasem la jumatate din sala.

In fine, in 2001 mi-am facut datoria fata de tara de mi-a iesit pe nas. Nici nu mai vreau sa aud pomenindu-se de Piatra Neamt. Nu ca orasul n-ar fi simpatic… Dar tare mi se pare ca la unitatea in care mi-am pierdut patru luni jumate s-a rasturnat caruta cu prosti. Nu, eu nu eram in caruta. Hm, cred ca inca mai sint marcat de amintirile de la Piatra si de prostia unui anume maior de pe acolo. Scuzati reveria.

Am terminat si cu Armata si m-am intors in presa. De data asta la cotidianul Desteptarea. Fiind economist m-am ocupat o vreme tot de problemele economice si, probabil de aia am fost trecut apoi pe politica.

Despre mine ce pot sa mai spun, sint nebun dupa Internet, imi plac fetele inteligente , imi place sa discut filosofie (asta pentru ca, fiind “balanta” inca nu am reusit sa-mi gasesc echilibrul). Prin liceu ma vedeam mare poet si am scris niste versuri, dar am renuntat, intre timp (cica nu fac bine la sanatate).

Imi place SF-ul, am citit de nenumarate ori DUNE si ciclul Fundatiei, mi-a placut Gerard Klein si Artrhur C. Clarke… Ma dau in vint dupa filme clasice, si pina nu demult ma consideram ultimul romantic. Intre timp, insa, am facut tratament si m-am insanatosit.